ashtrayheart10

scriind poezii cu titluri simple, fete cu gust de geamuri frământate sub lumină obosită de bec (nu ştiu sa le schimb nu ştiu să mă schimb) e indiferent, e tot aia, fete cu gust de cer care se stinge din piele-nspre suflet din tine-nspre mine din limbă-nspre silabe tari ca sânii, ca dinţii, ca setea lui Sapho strivind valuri învăţând să moară, moi a decalaj respiratoriu, împrumut lcr şi seri cu preaplin de obiecte, e vânt, şi mi-e dor de fete cu gust de lună desfăcându-se pe rând pe străzi, pe gându

, dar nu am să mor niciodată cât nu încep să te-nchid; frica ta are mai multe răspunsuri decât a mea, înaintând cu mâini de şarpe sub axe a coaste deschise şi pământ şi moarte ceruri jilave de dumnezeu cu plămânii desfăcuţi în tăceri şi nume de fată cu silabe; te-aş zidi între ploile ce se-nghit singure din trunchi de lume şi eşti frumoasă când te stingi fără maluri şi pielea mea este ecoul pielii tale şi gândurile-mi sunt ecoul cărnii tale şi tu eşti ecoul cuvintelor din (sinapsă) lut zvâcnind între coloane din a

I. femeia-cuţit era tristă, îşi crescuse ramuri şi genunchii şi o păsările se adăpau din carnea mea când tăcerile îşi arcuiau spatele peste maxilare şi era femeie, fără lamă şi îi lipsea mânerul, lăsam uneori păsările să plece, căci dinţii ei erau ficatul meu sângele meu sertarul şi stânca din care cresc eşti tu. II. era apă sub piele şi somn, şuierând cu gustul limbii ei zvâcnind prea coaptă, voiam să învăţ cântecul şi apoi să mor. III. femeia-cuţit era t

Apa fierbea şi ţevile erau îndrăgostite; jurasem să nu scriu niciodată postmodernist; îmi urăsc unghiile şi cuvintele şi e cam acelaşi lucru când pielea e subţire între coapse şi se înroşeşte uşor. Aş vrea să mai stau, visând la zăpezi în Siberia şi ascultând apa cum fierbe, e frumos, da, e frumos aici în apartament cu întunericul subţire ca pielea cu ţevi îndrăgostite, e real, e ca tine, dar eu nu pot scrie aşa, pleoapele tot se prind de coapse. Şi ele s

îmi doream; şi n-aveam nume, fiindcă râurile nu au nume decât când le strigi, dar atunci nu mai sunt râuri ci vene cu aripi ude de somn în unde violent a val aval căutând primul rând şi n-aveam nume, fiindcă nu mă şopteşti şi pielea mea ţi-a şuierat printre dinţi, alunecând stins pe limbă cu aripi ude de somn, de dor de molii ce n-au devenit niciodată cuvinte, căci n-au fost fluturi; îmi doream.

Am obosit. Pleoapele mute, flămânde şi nu mai pot să cresc (scuipam lumina cu tot cu măduvă osul-solar şi plămânii pulsând amniotic), deci te chem: deschide-mi sângele. Erai doar un cuvânt şi mestecai molatec nebuloase şi pământul cald şi umed frământând a buze scuipând lumina violent zăpadă şi febră, şi mestecai carnea scrâşnind între dinţi a piatră aruncată dintâi. Eram doar un cuvânt o silabă un cerc trăgând dupa mine osul-solar, şi

Despici cu limba cerul pe mijloc, cum degetele tale au gustul luminilor roşii şi oaselor surde cântând; de o parte tu, de cealaltă tot tu. La mijloc, plămânii plini de sare, la dreapta un femur, la stânga 11 orizonturi şi o tăcere sărutând pietre cu tâmple umede de sunet alb, a vânt pulsând în tendoane. Parcă respir mai uşor sub stern, între palmele tale nude, de o parte cuvinte şi de cealaltă plâng. Cerul gurii tale e noul cer, pe care-l cer şi-l despic cu limba fierbinte şi sarea din nări; de o parte

Mi-am îngropat pământul în oase şi le-am privit crescând. În ziua cea dintâi, le-am învăţat să respire. A doua zi, să iubească. Între timp, palmele tale căutau marginile luminii şi unde începea cuvântul crescând în mine. A treia zi, au învăţat să te strige. A patra zi, să te caute. Între timp, mi s-a făcut frică; mi-am aşezat gândurile în cruce şi am tăcut. A cincea zi, m-am ascuns în somnul sângelui tau. A şasea zi, te-au găsit. Între t

There I was, lying face-down, breathing heavily, one-two, one-two, the rain suffocating the sounds and colour of the street with its long, infernally long, smooth fingers, which traced each of my heartbeats, one-two, one-two, and why don't you close the door, her voice tired with traffic lights and angels inhaling wet colour off the asphalt, you have lost control, you smell of cheap alcohol and lipstick, and I said don't close the door, there's a small bird in here, I don't know how it got in, but it hasn't left yet, her voice was stained with coffee, you have lost control, her kiss was white noise, I said, and the words wouldn't leave my lip

Acolo unde eu nu pot ajunge cu sărutul, tu ai prinsă lumina (lipindu-se bolnavă de coaste, târându-se) ce mângâia rădăcinile Evei crescându-i prin dinţi, din măr. Eu tac, caut cu dinţii rana, precum mărul, şi sper că-mi vor creşte rădăcini din tine. Şi strig, în timp ce lumina mă orbeşte, vrând să ard, să ardem. Mi-e teamă de tine mai mult decât de lumină.